Balassi Bálint (1554–1594) a fost un poet maghiar în cel mai profund sens al cuvântului, o personalitate renascentistă, fiu al contemporaneităţii sale, cu trăiri puternice şi pasionale.
Prin el a renăscut literatura maghiară, limba latină fiind înlocuită de cea maghiară. Ca literat, nababul pasional a fost un umanist cu gusturi rafinate. Tehnica de autoformare literară, crearea genului de autobiografie lirică de ficţiune sub forma ciclurilor de poezie, sunt invenţii ale lui Balassi Bálint în literatura maghiară. Poezia sa religioasă emană pasiunea iubirii, pe când poezia sa de dragoste se înalţă către sacru. A fost un fenomen arhaic şi în acelaşi timp modern, depăşindu-i pe contemporanii săi. A revigorat tendinţele poeziei din acea vreme prin întoarcerea la origini, la Petrarca, însă în ultima perioadă de creaţie poeziile sale reflectă caracteristici manieriste, asimilând şi forma poeziei turce. A făcut toate acestea în limba maghiară, o limbă în care nu exista nici o tradiţie literară. Potrivit legendei a vorbit opt limbi: în afară de limba maghiară vorbea latina, germana, italiana, slovaca, poloneza, turca şi croata. Această legendă însă descrie realitatea vremurilor în care a trăit.
Balassi Bálint a fost primul, şi în acelaşi timp cel mai aprofundat poet maghiar european, opera sa fiind până astăzi un exemplu în ce priveşte deschiderea vieţii spirituale maghiare către Europa şi către lume.
