Un reportaj pentru ethnicmarket.ro, de Mihai DOROBANȚU
Festivalul Ambasadelor, care s-a desfășurat timp de cinci zile la început de septembrie, s-a încheiat cu o serie de spectacole desfășurate în Parcul Lumea Copiilor. După ce am rătăcit o jumătate de oră, cu tableta în mână, încercând să-mi dau seama unde ar trebui să ajung, eram deja exasperat. Se părea că de această dată nici măcar Sfântul Google nu avea să-mi fie de folos. Dintr-o dată, peste dealuri, aud sunetul muzicii populare românești. Știind că prima reprezentație din acea seară avea să fie un concert de muzică populară, m-am lăsat ghidat de sunet până am ajuns în Parcul Lumea Copiilor, locul unde deja începuse evenimentul care marca finalul Festivalului Ambasadelor.
Dacă prima mea interacțiune cu festivalul a fost pe cale sonoră, apoi a urmat cea olfactivă. Aroma diverselor preparate putea fi simțită pretutindeni. Mirosul de sarmale românești se îmbina cu cel al mâncării indiene și al dulciurilor turcești. Și, după toate acestea, ce s-ar putea potrivi mai bine decât o bere irlandeză? Eu am gustat un preparat tradițional sud-african, din carne de vită uscată și condimentată, și un jambon spaniol. Întotdeauna am considerat că pentru a înțelege o anumită cultură, trebuie să le înțelegi și preferințele culinare.
M-am lăsat purtat de simțuri și am realizat diversitatea de culori, forme și popoare care exista în jurul meu. Festivalul a fost ținut într-un spațiu circular, cu o insulă în mijloc, pe care se afla „The Diplomatic Lounge”. Standurile diferitelor ambasade și institute erau așezate pe marginea cercului. Astfel, făcând o simplă plimbare am văzut statuia unui zeu thailandez, un bărbat îmbrăcat în costumul unui războinic incaș, un grup de curioși degustând ceai chinezesc și alte curiozități.
Ceea ce m-a marcat cel mai mult a fost nu neapărat interesul pe care îl arătau românii pentru cultura străinilor, ci fascinația pe care o arătau străinii, fiecare pentru cultura celuilalt. M-am bucurat să văd un reprezentant al Ambasadei Indoneziei explicându-i unui omolog din Africa de Sud cum funcționează un instrument muzical, sau când am văzut un reprezentant chinez discutând cu un meșteșugar român despre arta fabricării manuale a hârtiei.
Pe scena principală au avut loc spectacole de muzică și dans ale unor țări precum Rusia, Japonia, Grecia, India, Africa de Sud și altele. Fiecare trupă a încercat să-i facă pe participanți să experimenteze cultura țării ei natale, prin intermediul artei. Spectatorii au putut trăi intensitatea muzicii incașe, dar au putut și bate ritmul pe muzică irlandeză.
Cei care nu au fost hipnotizați de spectacolele ținute pe scena principală și au continuat să hoinărească în jurul standurilor s-au putut bucura de alt fel de reprezentații. Din când în când, echipele de la standuri au hotărât să organizeze mici activități pentru grupuri mai restrânse. Astfel, am asistat la un recital la „jing erhu”, un instrument tradițional chinezesc, și am ascultat o piesă cântată la „angklung”, instrument de percuție din Indonezia.Institutul Confucius a organizat o degustare de ceai chinezesc și scurte lecții de caligrafie chineză, pentru cei prezenți la stand. Asociația Ordinului Manufacturierilor ne-a arătat procesul tehnologic din spatele fabricării hârtiei și ne-a oferit șansa de a personaliza o felicitare pentru o persoană dragă. Acestea sunt doar câteva exemple de evenimente, la care eu am participat. Cine știe câte am ratat între timp?
Aș zice că Festivalul Ambasadelor a fost o oportunitate excelentă pentru noi toți de a ne lărgi orizonturile și a lua contact cu alte culturi. E o bucurie să întâlnești oameni care, mândri de propriile culturi și obiceiuri, sunt de asemenea curioși și bucuroși să afle lucruri noi despre cultura celorlalți.
