La lansarea volumului, care va avea loc la sediul Institutului marți, 5 decembrie, de la ora 19:00, vor fi prezenţi autorul Zalán Tibor şi traducătorul George Volceanov, partenerul de discuției va fi Márton Evelin, scriitor, redactor.
„Volumul de față reprezintă o premieră în istoria literaturii maghiare, reunind, pentru întâia oară, două monumente ale poeziei avangardiste maghiare scrise la distanță de cincizeci de ani. (…) Două poeme ale peregrinării, ale înstrăinării, dezrădăcinării, ale contactului cu alte lumi, sub auspicii dintre cele mai fericite. Indiferent de epoca istorică în care își plasează autorii experiențele de viață sublimate în poezie de cel mai înalt nivel, contactul cu stranietatea lumilor explorate este unul șocant. Lecțiile de viață ale autorilor devin, pentru cititori, lecții de poezie pură.” – Farkas Jenő
Kassák Lajos (1887–1967) poet, romancier, ziarist, pictor, tipograf, editor, considerat fondatorul avangardei artistice și literare maghiare și unul dintre poeții importanţi ai secolului al XX-lea din Ungaria. Revista lui de avangardă Ma (Azi) este o publicație de referință până în prezent și pe plan internațional. Personalitatea și opera lui au fost controversate, atât între cele două Războaie Mondiale, cât și după 1949, mai ales din raţiuni ideologice, din cauza poziţiei sale de apărare a autonomiei artei și a artistului. Kassák a rămas în centrul cercetărilor noi asupra avangardei, dirijate de prestigiosul Muzeu „Kassák” din capitala Ungariei. El a fost cel care a reușit performanța de a sincroniza poezia maghiară cu cele mai moderne tendinţe din Europa: futurismul italian și rusesc, cubismul, dadaismul, suprematismul, constructivismul, activismul și arta abstractă. Kassák a avut relații strânse cu Tristan Tzara, iar în 1924 a participat la expoziția de avangardă a revistei Contimporanul, în care i-au fost publicate mai multe poeme.
Zalán Tibor este un prolific poet, dramaturg, romancier și autor de cărţi pentru copii, personalitate complexă a literaturii maghiare contemporane. Zalán Tibor rămâne un nume de referinţă pentru poezia avangardistă a anilor 1975–1990 și pentru dramaturgia ultimelor două decenii, fapt confirmat de zecile de premii literare (naţionale și internaţionale) ce i-au încununat activitatea de până acum. Este cunoscut publicului român graţie volumului de versuri …și câteva acuarele (Editura Koinonia, 2004, traducere în limba română de George Volceanov) și pieselor de teatru Soldaţii (montată la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ în octombrie 2009) și Apoi o să crăpăm (jucată în 2016 la „La Scena”, în București). Recent a fost ales membru corespondent al Academiei de Arte din Ungaria.