Branislava Stojanovic ne propune un experiment care încearcă să reconstruiască comunicarea pe fundamente noi, care să îi reveleze esenţa. Sunetele, vocile, ecourile sunt cele care umplu figurile feminine reduse la anonimat si creează un spaţiu în care lucrările dialoghează.
"De când eram mică ascultam cu curiozitate și stupoare această voce misterioasă care mi se întorcea înapoi amplificată. Cine era? De unde venea? Conform Mitului, Eco era o ninfă. Conform științei, Ecoul este un fenomen produs de reflectarea undelor sonore care întâlnesc un obstacol; eu am încercat pur și simplu să-i dau o imagine. Imaginea sunetului și a comunicării care se întoarce înapoi" spune Branislava Stojanovic.
Născută în 1983 la Kragujevac, în Serbia, Branislava Stojanovic a studiat design-ul şi arhitectura de interior la Belgrad şi a obţinut licenţa în artă şi scenografie la Accademia di Belle Arti din Roma în 2007. Cu multiple interese în spaţiul de confluenţă al artei contemporane cu teatrul, cinematografia şi dansul – a semnat mai multe scenografii virtuale pentru spectacole de teatru -, Brana şi-a expus lucrările în expoziţii personale la Roma (Galleria l’Epireo), Milano, Palermo sau Torino. Parcursul său artistic a fost decisiv influenţat de experienţa africană: a petrecut 4 ani la Maputo, în Mozambic, unde lucrările sale au fost prezentate în 4 expoziţii personale şi numeroase colective. În 2013, a participat la expoziţia colectivă "Imaginea femeii în arta africană", la Galeria Âmes d’Afrique, Strasbourg. Continuă o comunicare vie cu ţara sa de origine, Serbia, unde, în 2012, a organizat expoziţia personală "Dal mondo a casa mia". Operele sale au fost prezentate la târgurile de artă de la Karlsruhe și Rotterdam.
Expoziţia mai poate fi văzută până în data de 30 ianuarie, la sediul Institutului Italian de Cultură
Articole similare:
