Csender Levente, un tânăr scriitor din Ungaria distins cu premiul József Attila, şi cronicarul Constantin Piştea vor dialoga pe marginea volumului de nuvele „Odată trebuie spus”, apărut în limba română la Editura Next Page, în cadrul programului Publishing Hungary. Cititorii vor putea răsfoi şi citi fragmente şi din ultimul volum de nuvele al autorului, apărut tot în anul 2017, în limba maghiară, intitulat Örök utca / Strada veşnică. Programul este bilingv.
Invitatul serii este jazzistul Tóth Viktor, un reprezentant polivalent al scenei de jazz din Ungaria, care prin interpretarea sa dinamică, dar sensibilă încearcă să surprindă energia momentului.
Csender Levente s-a născut la Odorheiu Secuiesc în anul 1977, din anul 1991 trăieşte în Ungaria. A absolvit facultatea de limbă şi literatură maghiară şi comunicare la Universitatea Catolică Pázmány Péter. József Attila-díjas. Nuvelele sale au fost traduse în limbile spaniolă, slovacă, bulgară, slovenă şi română. Este deţinător al Premiului József Attila.
Volume publicate:
2017 Örök utca, nuvele, Előretolt Helyőrség Íróakadémia
2017 Odată trebuie spus, limba română (Editura Next Page, Bucureşti) trad.: Bara Hajnal
2015 Egyszer majd el kell mondani, nuvele alese şi completate, Editura Magyar Napló
2014 Un dia habra che contarlo, limba spaniolă (Editura Silueta, Miami) trad.: Ferdinandy György, Maria Teresa Reyes, Sebastian Santos Petroff
2013 Murokszedők, nuvele, Editura Magyar Napló
2010 Fordított zuhanás, nuvele, Editura Magyar Napló
2006 Szűnőföldem, nuvele, Editura Magyar Napló
2003 Zsírnak való, nuvele, Editura Magyar Napló
„Acum două zile bunicul s-a transformat în amintire. S-a eliberat din fălcile chinuitoare ale timpului terestru şi a trecut pe tărâmul veşniciei, pentru împlinirea spre care se îndreptase constant pe drumul său pământesc. A lăsat în talerul cântarului atotcuprinzător povara pe care o cărase până atunci, pentru ca după cântărire să fie luată decizia: sus sau jos. Se va ţine cont de persecuţie, închisoare, pe care le trăise nevinovat, doar pentru faptul că niciodată nu era de partea învingătorilor, căci nu făcea compromisuri. A mărşăluit prin viaţă cu spatele drept. Preotul îi va reproşa că nu obişnuia să meargă la biserică. Poate că avusese aventuri secrete cu femeile, dar în privinţa problemelor esenţiale ale vieţii nu există dubii. În talerul cântarului intră tot, nu mai există secrete, a cedat dreptul de decizie şi de răspundere unor puteri mult mai mari decât a lui, puteri care vor judeca fără părtinire. El nu hotărăşte, nu mai poate hotărî, doar aşteaptă şi acceptă. Iar noi ne luăm rămas bun ca întotdeauna, cu rude, cu coroane, cu palincă şi cozonac. Aşa e rânduiala.”Csender Levente: În zona de tranzit – pasaj, trad. Bara Hajnal
Articole similare:
