Ceangăii din Ţara Bârsei, populație de etnie maghiară stabilită în satele săcelene de lângă Braşov – Baciu, Turcheș, Cernatu, Satulung, Tărlungeni, Zizin, Purcăreni, precum și în Apaţa, Crizbav, respectiv Satu Nou, au dezvoltat în timp identități specifice, reflectate în grai, obiceiuri și confesiune religioasă evanghelică.
Sub influența mediului urban s-a făcut resimțită în special în modul de organizare al casei, fiind nelipsit mobilierul pictat, care împreună cu textilele decorative alcătuiau un ansamblu coerent.
În „camera curată” (első ház), se distingea „patul înalt” (nagyágy), decorat cu cearșafuri cu dantelă, căpătâie de străjac și fețe de pernă. Femeile lucrau, de asemenea, fețe de masă, perdele, ștergare și păretare. Toate acestea erau realizate din in și bumbac, decorate fie cu „alesături” (hímes szöttesek), fie cu broderii cu arnici roșu, albastru sau negru sau cu aplicații de dantele împletite sau croșetate.
Se disting în repertoriul decorativ motive geometrice, fitomorfe și florale stilizate, precum: „steaua” (csillag), „rodia” (gránátalma), „laleaua” (tulipan), „trandafiri” (rózsa), „spicul” (kalász), dar și motive avimorfe – „cocoșul” (kakas) sau abstracte – „pomul vieții” (életfa).
Toate aceste elemente specifice identității acestei minorități sunt prezentate în cadrul expoziției “Tradiții de Paști la ceangăii din zona Săcele” deschisă la Muzeul de Etnografie Brașov. Veți avea, de asemenea ocazia să explorați spațiul privat al ceangăilor, aruncând o privire în interiorul „casei curate”, odaia principală a unei case de ceangăi, împodobită cu mobilier pictat și țesături alese.
Articole similare:
