A doua zi după Duminica Tomii se sărbtoreşte Paştele Blajinilor sau Paştele Mic sau Paştele Morţilor. Astăzi, români, ruşi, ucrainieni, sau moldoveni merg la cimitire şi împart bucate în amintirea celor care nu mai sunt. Sunt amintiţi astăzi şi cei uitaţi, cei cărora nu li se mai ştie numele şi care sunt demult una cu pământul.
În unele părţi Paştele Blajinilor este o sărbătoare la fel de mare ca şi Crăcinul sau Paştele. Este ziua în care se fac mese bogate şi se dă pomană bogată ca cei de pe cealaltă lume să fie liniştiţi şi mulţumiţi.
Din negura vremurilor
Dar Paştele Blajinilor nu este o sărbătoare creştină în adevăratul sens al cuvântului. Nici măcar nu este pomenită în calendarul bisericesc, deşi preoţii citesc astăzi în tăcere pomelnicele celor trecuţi din viaţă.
Dar denumirea de Blajini vine de la fiinţe mitologice pe care le mai pomenesc şi astăzi oamenii de la ţară în poveştile şi cântecele lor.
Se spune că lumea a fost creată de Fârtatul şi de Nefârtatul care apoi au început să se joace cu lutul şi să îşi facă fiinţe asemenea lor. Unul a făcut o fiinţă din lut frumoasă dar pe care nu a reuşit să o înzestreze cu viaţă. Celălalt a făcut una urâtă, dar care avea ceva minte şi ceva suflet. Aşa au apărut Căpcăunii, cu un singur ochi, bot de câine şi lipsiţi de grai.
După aceea, i-au făcut pe oameni dupa chipul şi asemănarea lor şi aceştia i-au imitat tare bine, făcând când lucruri bune ca Fârtatul, când lucruri rele ca Nefârtatul.
Dar Căpcăunii făceau prăpăd în lume, iar Fârtatul şi de Nefârtatul s-au gândit să facă Uriaşii ca să scape lumea de ei. Aceştia au scăpat lumea de Căpcăuni, dar şi-au luat-o în cap şi au început să îşi facă cetăţi mari de pământ şi să se războiască cu Fârtatul şi Nefârtatul. Atunci creatorii s-au gândit să îi facă pe Blajini, care semnănau cu oamenii dar erau lipsiţi de orice urmă de răutate şi ranchiună.
Aceştia au sprijinit cu stâlpi de piatră cerul de care se agăţaseră uriaşii şi pe care au vrut să îl răstoarne. Tot trăgând de cer au revărsat apele lui pe pământ şi s-au înnecat în ele. Tot Blajinii au scăpat lumea de potop care au meşteşugit cu stâlpi de piatră găurile din cer.
Ordinea lumii a fost restabilită şi Blajinii s-au retras departe, în Ostroavele Albe, unde se roagă şi astăzi.
Obiceiuri
Se spune că ziua de azi se numeşte aşa pentru că de-abia astăzi află şi Blajinii că a fost Paştele, când ajung la ei cojile de ouă roşii aruncate de oameni pe apa Sâmbetei.
Astăzi oamenii prăznuiesc la mese bogate, îşi amintesc de cei duşi şi de Blajini care se roagă pentru ei şi dau de pomană. O împletire ciudată şi frumoasă între credinţe creştine şi arhaice cum numai pe meleagurile astea mai întâlneşti.
