9 noiembrie 2025
Mâncarea are un dar aparte: aduce oamenii împreună. Indiferent de limbă, vârstă sau loc de proveniență, atunci când împărțim o farfurie de mâncare, parcă toate barierele se topesc. Este ideea de la care a pornit proiectul „Mâncarea ne aduce împreună – rețete etnice vechi și noi din România”: că gastronomia nu este doar hrană, ci și poveste, identitate și un motiv să ne așezăm unii lângă alții.
Proiectul „Mâncarea ne aduce împreună – rețete etnice vechi și noi din România” adună rețete vechi și noi, interviuri și fotografii, materiale video și o hartă a restaurantelor etnice.
Pe scurt, vine cu o privire curioasă și plină de culoare asupra felului în care mâncarea ne arată cine am fost și cine devenim, în care reflectă schimbările sociale și culturale
Mâncarea ne aduce împreună este un proiect co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Am creat o hartă a restaurantelor etnice din România pentru că diversitatea culinară spune povești despre oameni, locuri și culturi. Începem cu 100 de restaurante din București – chinezești, japoneze sau libaneze, georgiene sau cubaneze, africane sau indiene.
Și pentru că harta noastră e vie și în continuă creștere, te invităm să ne ajuți: 📩 Scrie-ne dacă știi un restaurant cu specific etnic care nu apare încă, dar merită să fie descoperit!
România se schimbă demografic, cultural și gastronomic sub ochii noștri. Rețete vechi evreiești, săsești sau armenești se mai păstrează doar în caietele bunicilor, la festivaluri sau în meniuri de restaurante, în timp ce la colț de stradă apar restaurante turcești, libaneze, indiene, chinezești ori chiar georgiene sau cubaneze. Unele gusturi dispar încet sau rămân ca influențe în gastronomia unei zone, altele apar și se instalează rapid în obiceiurile noastre. Vă invităm să descoperiți câteva dintre aceste rețete filmate în comunități vechi și noi și – de ce nu? – să le gătiți!
Vasile Ernu călătorește mult, dar, spre deosebire de personajele lui Jules Verne, nu explorează oceane sau continente necunoscute, ci teme despre lume și oameni. „Jules V-Ernu” adună texte scrise în urma vizitelor lui în comunități: povești despre mâncare și bucătării, despre gastronomie ca un teritoriu al gustului, memoriei și identității, interviuri cu autori de cărți de gastronomie, eseuri și reflecții despre mâncare ca document social.
Iulia Pop construiește spectacole și povești în industria muzicală și se intersectează mereu în munca ei cu artiști din toată lumea. Scena Iuliei este locul unde iese din culise și invită la masă muzicieni. Interviurile și textele ei vorbesc despre cum mâncarea și muzica au același rol esențial: creează spațiu pentru dialog, pentru sinceritate și pentru apropiere. Găsiți aici povești și o serie de conversații-fulger cu artiști de diferite naționalități care fac muzică în România, despre mâncare, amintiri din copilărie, feluri preferate și despre ce înseamnă pentru fiecare artist mâncarea ce ne aduce împreună.
Am ajuns în 10 comunități etnice unde am gătit și am vorbit despre mâncare ca despre o formă de legătură între oameni. Dincolo de camera de filmat, am adunat aici fragmente din conversațiile care surprind esența felului în care mâncarea apropie generații, vecini și, în cele din urmă, culturi. Fiecare poveste este însoțită de o selecție de fotografii care completează atmosfera acestor întâlniri.
România se schimbă demografic, cultural și gastronomic sub ochii noștri. Rețete vechi evreiești, săsești sau armenești se mai păstrează doar în caietele bunicilor, la festivaluri sau în meniuri de restaurante, în timp ce la colț de stradă apar restaurante turcești, libaneze, indiene, chinezești ori chiar georgiene sau cubaneze. Unele gusturi dispar încet sau rămân ca influențe în gastronomia unei zone, altele apar și se instalează rapid în obiceiurile noastre. Vă invităm să descoperiți câteva dintre aceste rețete filmate în comunități vechi și noi și – de ce nu? – să le gătiți!
Am ajuns în 10 comunități etnice unde am gătit și am vorbit despre mâncare ca despre o formă de legătură între oameni. Dincolo de camera de filmat, am adunat aici fragmente din conversațiile care surprind esența felului în care mâncarea apropie generații, vecini și, în cele din urmă, culturi. Fiecare poveste este însoțită de o selecție de fotografii care completează atmosfera acestor întâlniri.
„Mâncarea ne aduce împreună” este un proiect care spune o poveste despre ieri, azi și mâine în felul în care gătim și mâncăm în România de azi. Am mers în comunități din diferite regiuni, am vorbit cu oameni de diverse etnii și am adunat o colecție de rețete care reflectă moșteniri culinare, obiceiuri de familie și gusturi noi aduse de cei care au ales să trăiască aici în ultimele decenii.
Colecția din „Carte de rețete etnice vechi și noi” reunește rețete adunate direct de la oameni — majoritatea gătesc acasă după tradițiile familiei, o mică parte lucrează în restaurante, dar toți au în comun bucuria de a păstra și împărtăși gusturi autentice.
