Dacă ai drum prin nordul Maramureșului, fă o plimbare prin satele ucrainene de pe Valea Ruscovei, Poienile de sub Munte, Repedea, Ruscova. Aici, Ucraina nu este doar o țară vecină, ci și o realitate culturală care se vede în casă, pe uliță, în port și în felul în care oamenii își trăiesc viața.
Ucrainenii din Maramureș sunt bine integrați, dar și extrem de atașați de identitatea lor. Limba se aude la școală, în biserică și chiar în magazinele mici de la marginea drumului. Copiii învață româna și ucraineana în paralel, iar bunicii spun povești în dialectele locale, păstrate cu drag.
Portul tradițional este simplu și frumos: cămăși albe cu broderii albastre sau roșii, cojoace cusute manual, iar la sărbători — cununi din panglici colorate. În unele sate, încă se păstrează „colinda pe voci”, unde tinerii pornesc în grupuri și cântă armonii polifonice specifice ucraineanului carpatic.
Casele sunt din lemn masiv, cu acoperișuri înalte, iar bisericile, unele ortodoxe, altele greco-catolice, păstrează iconostase în stil ucrainean, cu motive aurite și culori intense. Iar de Paști, ouăle încondeiate în stil ucrainean (numite pysanka) sunt adevărate opere de artă.
Ucrainenii din Maramureș sunt o comunitate care, deși numerologic mică, a reușit să păstreze intact un univers cultural: limbă, port, ritualuri, cântece și o naturalețe a conviețuirii care dă culoare întregii regiuni.
Un fapt mărunt, dar esențial: mergând prin aceste sate, ai senzația că pășești din România direct într-un mic colț de Ucraină tradițională.
