Lichiul are o lungă poveste în Ardeal. Dacă ajungi în satele săseşti îl mai găseşti sub numele de Hanklich sau hencleş . Cu cât te îndepărtezi de satele săseşti te-ai aştepta ca hencleşul să dispară, însă bunătatea prăjiturii a făcut ca româncele să preia reţeta, să o modifice pe ici pe colo şi să o numească lichiu.
Sub denumirea de lichiu veţi găsi de fapt mai multe tipuri de prăjituri, unele cu smântână, altele cu brânză de vaci, altele cu prune sau cu alte fructe sau chiar cu varză!
Dar mama lichiurilor rămâne Hanklich-ul şi aici săsoaicele sunt neclintite: prăjitura se face cu făină, ouă, smântână şi lapte.
Practic vorbim despre o plăcintă cu un strat dulce făcut din smântână şi gălbenuşe de ouă.
Secretul însă constă în modul în care faceţi aluatul. Acesta trebuie făcut drojdia desfăcută în lapte călduţ şi lăsată la crescut, zahăr, făină, ouă, lapte, puţin ulei şi coajă de lâmâie. Odată făcut aluatul, se lasă în repaos cam o oră şi apoi se împătureşte de cât mai multe ori pentru a se forma foi fragede.
Deasupra se pune amestecul format din gălbenuşe, zăhăr vanilat şi smântână şi se dă totul la foc pentru jumătate de oră la foc mediu spre mare.
Neapărat la sfârşit se serveşte presărată cu zahăr pudră!
Poftă bună!
Guten appetit!
Ingrediente: aluat: cca 100 gr de zahăr, drojdie, o cană de lapte, puţină coajă de lămâie, puţin ulei şi făină cât cuprinde. Pentru amestecul de deasupra: 10 gălbenuşuri, ½ smântănă grasă (dacă nu aveţi smântănă dulce amestecaţi cu zahăr), zahăr vanilat.
