Paștele la greci: obiceiuri şi tradiţii

Paștele la greci: obiceiuri şi tradiţii

Paştele este una dintre cele mai sacre sărbători pentru greci. Pregătirile pentru Paşte încep odată cu intrarea în post şi culminează cu pregătirile din Săptămâna Mare. La sfârşitul Săptămânii întreaga familie se reuneşte la slujba de Înviere şi apoi la masa de Paște. Deși există multe obiceiuri locale specifice diferitelor locuri din Grecia sau comunităţi greceşti, majoritatea sunt similare.

Paştele este una dintre cele mai sacre sărbători pentru greci. Pregătirile pentru Paşte încep odată cu intrarea în post şi culminează cu pregătirile din Săptămâna Mare.  La sfârşitul Săptămânii întreaga familie se reuneşte la slujba de Înviere şi apoi la masa de Paște. Deși există multe obiceiuri locale specifice diferitelor locuri din Grecia sau comunităţi greceşti, majoritatea sunt similare.

 

Joia Mare (Joia Sfântă)

 

Pregătirile finale de Paște încep în Joia Mare,  când se coace pâinea tradițională de Paște, Tsoureki, și se vopsesc ouăle în roșu (roșu este culoarea vieții, precum și o reprezentare a sângelui lui Hristos).

Obiceiul străvechi cerea ca primul ou roşu să fie pus la icoană pentru a apăra casa şi locuitorii ei de tot ce este rău. Tot cu roşu se însemnau mieii (la cap şi pe spate) pentru a-i proteja de rău.

Joi seara, slujba bisericii include o reprezentare simbolică a răstignirii, şi începe perioada de doliu, la fel ca la românii ortodocşi. În comunităţile greceşti însă se obişnuieşte ca femeile să stea în biserică pe tot parcursul nopții, purtând doliu, pentru a priveghea.

 

Vinerea Mare (Vinerea Sfântă)

 

Cea mai mare zi din Saptamana Patimilor este Sfânta Vineri. Este o zi de doliu, în care nu se lucrează (şi nici nu se găteşte). De asemenea, este singura zi în cursul anului, când nu se citește Sfânta Liturghie. Steagurile sunt arborate în bernă și din biserici se aud toată ziua clopotele într-un ritm lent.

Mulți credincioşi nu gătesc deloc în această zi, iar dacă o fac, alimentele tradiționale sunt simple, fierte în apă (fără ulei) și condimentate cu oţet – cum ar fi fasolea. Sau se prepară supe subțiri, cum ar fi tahinosoupa, o supă făcută cu tahini.

În mod tradițional, femeile și copiii iau flori la biserică pentru a decora Epitaphio (catafalcul simbolic a lui Hristos).

Slujba Plângerii (Epitáphios Thrēnos) jeleşte moartea lui Hristos și catafalcul, bogat decorat cu flori și purtând chipul lui Hristos, este purtat pe umerii credincioșilor într-o procesiune prin comunitate până la cimitir și înapoi.

 

Sâmbăta Mare (Sâmbăta Sfântă)

 

În Sâmbăta Sfântă, Flacăra Eternă este adusă de Biserica Ortodoxă din întreaga lume (Grecia, România, Rusia, Ucraina, etc.) cu ajutorul avioanelor şi este răspândită în întreaga ţară.

În dimineața zilei de sâmbătă, încep pregătirile pentru sărbătoarea de Paște de a doua zi. Se pregătesc în avams felurile de mâncare care se pretează. De exemplu, se prepară supa tradițională magiritsa, care va fi mâncată după slujba de la miezul nopții, pentru a întrerupe postul.

 

Citeşte aici cum se prepară magiritsa, supa tradiţională grecească de Paşte!

 

Slujba de Înviere de la miezul nopții este o ocazie la care participă toți cei care sunt în stare, inclusiv copiii, şi fiecare ţine în mână o lumânare albă.

Lumânările speciale de Paște sunt numite „labatha“ și sunt adesea cadouri pentru copii de la părinți sau de la naşi. Aceste lumânări se folosesc doar la slujba de Înviere din noaptea de Paște.

Paștele la greci: obiceiuri şi tradiţiiCu puțin timp înainte de miezul nopții, toate luminile se sting și bisericile sunt luminate doar de Flacăra Eternă de la altar. Când ceasul trece de miezul nopții, preotul striga „Christos Anesti“ (Hristos a înviat), și trece lumina Învierii, celor de lângă el. Flacăra este apoi transmisă de la o persoană la alta și nu peste mult timp lumina lumânărilor pune stăpânire peste întreaga adunare. Se aude apoi cântarea bizantină „Christos Anesti,“ și „Fili tis Agapis“ și toţi cei prezenţi îşi pun dorinţe.

După ce preotul a strigat „Christos Anesti“  lumea răspunde „Alithos Anesti“ (cu adevărat, El a înviat) sau „Alithinos O Kyrios“ (adevărat este Domnul ).

Ca şi la români, lumina este dusă acasă şi se face o cruce de fum pe pragul uşii care este bine să fie lăsată tot anul acolo. Lumânările sunt folosite la candelă şi la masa de la miezul nopţii.

Acasă toată lumea se adună  în jurul mesei pentru o masă tradițională prin care se întrerupe postul, care include supa magiritsa, Tsoureki (paine dulce) și ouăle roșii. Obiceiul ciocnirii ouălor este prezent şi la greci sub numele de „tsougrisma“ .

 

Duminica Paștelui

 

În zori zilei de duminica Paștelui se pregătesc frigăruile şi se aprind grătarele. Atracția principală a zilei este mielul făcut pe grătar care reprezintă Mielul lui Dumnezeu. Cupoarele sunt şi ele umplute cu alte mâncăruri tradiționale și cu garnituri. Mesele sunt stropite din belşug cu vin şi ouzo şi petrecerea continuă până târziu în noapte!

 

Articole similare

Afișul polonez la București

13 noiembrie 2017

Afișul polonez la București

Expoziția care conține lucrările a 50 de artiști marcanți, reprezentanți ai renumitei Școli Poloneze de Afiș, poate fi vizitată până la data de 25 noiembrie la UNAgaleria din București (str. Băiculești 29).
CinePOLSKA – filme poloneze la București

13 noiembrie 2017

CinePOLSKA – filme poloneze la București

Eroi care au schimbat epoci, oameni cu pasiuni mari sau care reușesc să ne binedispună în zilele de toamnă vor putea fi văzuți pe ecranul cinematografului Elvire Popesco din București în perioada 17-26 noiembrie, în timpul festivalului de film polonez CinePOLSKA.
Festivaluri de film la MŢR

13 noiembrie 2017

Festivaluri de film la MŢR

Festivalul Internaţional de Film pentru Copii “KINOdiseea” are loc la Muzeul Ţăranului Român între 9 şi 15 noiembrie. Între 12 şi 19 noiembrie are loc Săptămâna Filmului Maghiar.

20 septembrie 2017

Folosind tehnici comunicative de predare, jocuri, proiecții și tehnologii de ultimă oră precum tabla interactivă și resurse online, dezvoltăm atât cele patru abilităţi necesare în învăţarea limbii franceze (vorbire, ascultare, citire, scriere) cât și vocabularul și structurile gramaticale specifice vârstei.