Pe 7 august 2025, de la ora 11:00, la Biblioteca Academiei Române din Cluj‑Napoca, se deschide workshopul Moștenirea lui Sámuel Brassai la Cluj. Organizat de Centrul Clujean pentru Studii Indiene din cadrul Universității Babeș-Bolyai, în colaborare cu Institutul de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române și Biblioteca Academiei, workshopul reunește cercetători din mediul academic autohton și internațional pentru a redescoperi și valorifica opera unui excepțional savant transilvănean.
Workshopul continuă direcțiile deschise de expoziția Sanscrita, limba sacră (2023), care a adus în prim-plan manuscrisele și lucrările de sanscrită din colecția Brassai. Organizatorii își propun să valorifice, prin cercetare, transcriere și editare, fondul de manuscrise și volume rare lăsat de savant.
La eveniment vor participa cercetători din țară și din străinătate, printre care prof. Péter-Dániel Szántó (ELTE Budapesta), dr. Florina Dobre Brat (South Lanarkshire Libraries, Scoția), dr. Ana-Maria Stan (Muzeul de Istorie UBB), conf. dr. Szenkovics Dezső (Universitatea Sapientia), prof. dr. Adinel Dincă, dr. Bogdan Crăciun și dr. Mihaela Gligor, directorul Centrului Clujean pentru Studii Indiene. Împreună, aceștia vor explora influența pe care Brassai a avut-o asupra modului în care cultura indiană a fost percepută și studiată în Transilvania.
Cine a fost Sámuel Brassai?
Sámuel Brassai s‑a născut la 15 iunie 1797 (unele surse indică 13 februarie 1800) în Torockószentgyörgy (astăzi Colțești, județul Alba) și a decedat pe 24 iunie 1897 la Cluj (Kolozsvár). Considerat „ultimul polimat transilvănean”, Brassai era un savant cu preocupări în domenii vaste: lingvistică, pedagogie, filosofie, matematică, științe naturale, muzicologie și botanica. A fost profesor la Colegiul Unitarian din Cluj (din 1837), unde a predat istorie, geografie, științe naturale și filozofie, iar după înființarea Universității din Cluj (1872) a devenit profesor de matematică, apoi prorector și rector în 1879–1880.
A fost primul profesor care a predat la Cluj în limba maghiară, într-o perioadă în care latina era încă limba oficială a învățământului superior.
Dintre acestea, sanscrita i-a stârnit interesul cel mai profund. A adunat de-a lungul vieții o colecție impresionantă de peste 100 de volume – de la gramatici și dicționare până la texte fundamentale din literatura vedică, scrieri ale poetului Kālidāsa, lucrări de astronomie, budism, algebră sau cronici regale din Kashmir. Aceste titluri, de o raritate excepțională, sunt păstrate astăzi la Biblioteca Academiei Române din Cluj-Napoca, alături de câteva manuscrise originale care includ note filologice, traduceri, liste lexicale și reflecții personale.
Descoperiri recente confirmă că știa aproximativ zece limbi (incluzând latina, germana, rusă, ebraica, turca și sanscrita) și a alcătuit manuale în domenii precum aritmetica, logica, botanica și gramatica.
Descoperiți și alte evenimente recomandate în secțiunea Evenimente.
