Se va discuta despre semnificațiile contemporane ale sărbătorii și vom viziona două montaje video cu obiceiuri documentate în două localități din România: Fărșangul (2009, Dognecea, Banatul montan, cercetare inițiată de grupul „Orma. Sodalitas Anthropologica”, Cluj Napoca), și obiceiul și festivalul Ziua Cucilor (Brănești, județul Ilfov, documentat alături de voluntari ai MNȚR între anii 2014-2016).
Ultimele zile din săptămâna Lăsatului de Sec fac trecerea spre o perioadă de abstinență și de purificare, fiind, totodată, asociate venirii primăverii, astfel că reverberează semnificații străvechi. Prevalează excesele alimentare, iar în unele părți ale țării, se aprind focuri pe dealuri și are loc obiceiul Strigarea peste sat („Alimori”, „Priveghi”, „Hodăițe”, „Urălie”). În Transilvania, în comunitățile de maghiari ori de sași, în Banat, la sași, dar și la români ori la băieși sau chiar și pe malul stâng al Dunării, mai ales în comunitățile de bulgari, de Lăsatul Secului, oamenii se maschează și au un comportament carnavalesc la obiceiul ce poartă numele de: „Zăpostit”, „Fărșang” ori „Cuci”.