Dramatismul revoluţiei maghiare din 1956 a transformat profund societatea maghiară, ecourile ei atingând şi astăzi coarde sensibile în sufletul oamenilor. Unii sunt capabili să evoce şi după 60 de ani cele mai mici detalii ale acelor zile, alţii amintindu-şi vag de atmosfera şi imaginile vremurilor. În unele familii nici acum nu se discută deschis despre evenimentele din 1956, în timp ce în alte familii momentele acelea se consideră parte importantă a istoriei familiale.
În cadrul Festivalului Internaţional de Film Cinepolitica, directorul festivalului Copel Moscu a vernisat expoziţia intitulată Un nou răsărit 1956-2016. Expoziţia a cărei curatori sunt Bodnár Zita, Simándi Irén, Tulipán Éva, este realizată cu sprijinul „Comisiei comemorative 1956” pe baza proiectului tipografului şi graficianului Czakó Zsolt.
Expoziţia are drept scop memoria şi toate aspectele ale acesteia. Faptele şi sentimentele, destinele personale şi frânturile de amintiri constituie coloana acestei expoziţii, care oferă vizitatorilor experienţă unică prin fotografiile, frânturile de jurnale, scrisori şi scrieri literare prezentate cu ajutorul unor instalaţii speciale. Cercetarea sentimentelor capătă un rol tot mai important în cercetarea istoriei trecutului apropiat, iar această expoziţie încearcă să se ralieze la acest trend prin mijloace proprii, alături de elementele concrete cunoscute (parţial) prezentând sentimentele (majoritar pozitive) generate de evenimente.
Expoziţia stimulează aducerea aminte, retrăirea sau perceperea întâmplărilor din timpul revoluţiei, a entuziasmului, a dorinţei de libertate, a eroismului, a speranţei, a luptei permanente dintre credinţă şi îndoială, a unităţii pentru o cauză comună.
Articole similare:
