Strâng de mulți ani povești despre mâncare – nu am prea publicat. Dar sper.
Pe mine mă interesează mâncarea strict ca un soi de cultură materială – care e cea mai conservatoare dintre ele. Se schimbă mai greu dar când se schimbă spune multe despre societate.
Eu nu sunt pasionat de ”mâncarea tradițională” ci de ”obșepit” – alimentarea publică, fenomenele din jurul ei, transformările alimentării publice. Despre cum se formează gusturile și practicile publice ale mâncării.
Eram de sărbători la Iași și văd la cineva o salată de morcovi, una anume. Zic: pot cumpăra? Era la Piața Alexandru – aaa, vreți salată de la moldoveni? Adică de la basarabeni – că ei tot moldoveni sunt. Moldovenii de dincolo…
Așa – salata asta a apărut în consumul public de ceva vreme. Eu am văzut-o tot mai prezentă în ultimii zece ani. În copilărie și anii 80 ea nu exista: apare în anii început de 90 – e salată de criză. Salatele erau altele – marea parte se păstrează: cele cu multă maioneză: olivie, șuba, boeuf sau vinegrette. Orice basarabean le știe: orice masă oficială le are.
Salata asta de morcovi mi-a sărit în ochi vizual – morcov la moldoveni? Prea colorată – cum de nu au băgat maioneză. Acolo totul e cu maioneză (ironie).
Mănânc, waw – super tare la gust.
La început am luat-o ca pe un accident la ai mei. După: o întâlnesc anual la zeci de familii. După o văd peste tot: mai să bată mazărea și maionezele.
Verific ce e cu morcovul ăsta? Aflu: e coreean. E o salată coreeană la bază. Dar cum moldovencele noastre au învățat repede să facă și a plăcut au introdus-o ca mâncare obligatorie, oficială după o schemă mai complicată.
Când a intrat la Piața Centrală din Chișinău gata – s-a oficializat: mâncare tradițională locală.
Cine naiba mai știe azi de unde vine Salata Boeuf care trezește polemici: cu carne de pui sau vită? Sau Salata Olivier: cu mazăre sau castraveți murați? Polemicile de pe Gustoșel sunt mai ceva ca Bruce Lee vs. Van Damme.
Așa e și cu salata moldovenească de morcov de la bunica din Coreea. Genealogia ei e ca la orice salată: are mai multe straturi – trecută pe la ruși și ajunsă ”mâncare națională” locală.
Acum ea a trecut hotarul: salata de morcov moldovenească de la bunica din Coreea – e din Basarabia, e clar: salată tradițională moldovenească. Gata: e a noastră.
Cum la Iași avem multe familii mixte ei au adus și know how-ul: știu de unde să aducă răzătoarea specială să facă ”tăiței de morcov”, au pliculețele magice cu ingrediente, știu tot tacâmul. Și fac acum acasă – nu mai cumpără de la piața basarabenilor fostă a ”rușilor”.
Mi-am amintit de ”morcovul basarabean” de la bunica coreeană când m-am văzut zilele astea cu Adriana Sohodoleanu care a scos o carte excelentă – Ce e nou în Noua Bucătărie Românească. E teza ei de doctorat și pune în discuție multe teme dragi mie.
Acum încerc o discuție lungă. Dar va fi prea lungă. Revin cu discuția.
PS. Am fost surprins să mă văd la bibliografie cu un text – discuție: Bucătăria lui Stalin, făcut acum mulți ani cu Irina Glușcenko, o specialistă de top în gastronomia publică sovietică.
