Dacă ajungi în satele secuiești din Harghita sau Covasna, primul lucru care îți atrage privirea este poarta secuiască. Impresionantă prin dimensiuni, lucrată din lemn masiv și decorată cu migală, poarta stă la intrarea gospodăriilor ca un fel de semn de bun-venit sculptat în tradiție.
Acest tip de poartă este un element distinctiv al arhitecturii secuiești, păstrat de generații. Sculpturile sale includ, adesea, două simboluri ușor de recunoscut: soarele și luna, motive întâlnite frecvent în ornamentele populare locale. Alături de ele apar ornamente inspirate din natură, specifice regiunii și alte elemente tradiționale, realizate manual de meșteri care transmit tehnicile mai departe în familie sau în comunitate.
Deși are rol practic, poarta a ajuns să fie și un reper cultural. O găsești în fața caselor, la instituții culturale sau în colecțiile muzeelor etnografice, ca piesă reprezentativă pentru arta lemnului din Secuime. Este unul dintre acele detalii care, văzute de aproape, îți arată de ce identitatea locală rămâne atât de puternică.
