De la oala aburindă a bunicii la acordurile unui concert live, muzica și mâncarea sunt două limbaje universale care transcend barierele și definesc identitatea culturală. Pentru artiști, cele două nu sunt doar forme de artă, ci piloni ai amintirii și ai comunității.
Am discutat cu muzicieni de succes din România – Dany Serrano (byron & Claro Que No), Dan Byron (byron), Vladimir Ivanov (Pinholes) și Sorin Moraru (Luna Amară) – despre gusturile care i-au marcat, despre preparatele românești îndrăgite și despre ce înseamnă, de fapt, celebra expresie: „Mâncarea ne aduce împreună”.
Mâncarea, sufletul casei și al comunității
Indiferent de scena pe care urcă sau de genul muzical pe care îl abordează, toți artiștii sunt de acord: masa înseamnă legătură.
>any Serrano, muzician de origine spaniolă, aduce o perspectivă mediteraneană.
„În Spania spunem că bucătăria este sufletul casei, iar acest lucru este foarte adevărat. Dacă mergi la o petrecere acasă la un spaniol, de multe ori este posibil să găsești mai mulți oameni adunați în bucătărie decât în oricare alt loc”,
spune el. Această idee de adunare, de comunitate, este confirmată și de Dan Byron: pentru el, expresia înseamnă simplu și direct „Comunitate”.
Vladimir Ivanov duce ideea de comunitate la nivel de eveniment, amintindu-și cu nostalgie:
„Cele mai frumoase amintiri pe care le am, au inclus un ceaun, o bere bună și prieteni mișto”.
El menționează chiar un festival – Casa Dogarului Arena – construit pe principiul că „Mâncarea ne aduce împreună”, unde prietenii gătesc, iar muzica acompaniază.
În contrast, pentru Sorin Moraru, comunitatea este definită de intimitatea familiei:
„Zilele liniştite din casa socrilor mei când se adună toată familia în jurul bunătăților scoase din cuptor”.
Gustul identității: de la sarmale la borșul bunicii
Alegerea mâncării favorite din copilărie sau a preparatului românesc preferat dezvăluie adâncimea rădăcinilor și flexibilitatea culturală. În copilărie, preferințele artiștilor pendulează între nostalgie și restricțiile vremii. Dany Serrano se întoarce la pastele penne cu sos bechamel și ton ale mamei sale, un preparat tipic spaniol. Vladimir Ivanov își amintește de borșul cu fasole făcut de bunica – o referință clară la tradiția moldovenească (fiind din Pinholes, o trupă originară din Republica Moldova). Sorin Moraru oferă o amintire emoționantă din perioada comunistă: bucuria de a face rost de banane, pe care le mânca „mai mult verzi, [pentru că] nu mai aveam răbdare să se coacă.”
Podul gustului românesc
În ceea ce privește preparatele românești preferate, muzicienii intervievați au o serie de gusturi clare. Dany Serrano alege clasicul românesc, sarmale cu mămăliguță, menționând că păstrăvul la grătar cu mujdei se clasează pe un loc secund. Atât Dan Byron, cât și Vladimir Ivanov sunt de acord, ambii indicând ciorba rădăuțeană ca fiind preparatul românesc pe care l-au îndrăgit cel mai mult. În schimb, Sorin Moraru preferă o specialitate mai nișată și rustică: păstrăvul afumat în cetină de brad.
Interesant este că Ciorba Rădăuțeană este aleasă de doi dintre muzicienii intervievați, demonstrând popularitatea preparatului care îmbină tradiția cu o textură fină. Păstrăvul, fie la grătar, fie afumat, este de asemenea un câștigător, subliniind aprecierea pentru preparatele simple, locale.
Descoperind lumea în farfurie: recomandări etnice
Muzicienii, prin natura lor cosmopolită, au gusturi rafinate când vine vorba de a explora bucătăriile lumii. Totuși, preferințele lor etnice se concentrează adesea pe autenticitate și atmosferă.
Dany Serrano recomandă Vatra (București) ca restaurant tradițional românesc. Îl alege pentru că este „mai puțin evident” decât cele aglomerate din Centrul Vechi, punând accent pe calitatea mâncării și prețurile rezonabile.
Dan Byron preferă NOUA (București), un loc axat pe mâncare tradițională reinterpretată, care îi este „familiar și surprinzător în același timp” – o descriere care s-ar potrivi de minune și muzicii trupei byron.
Sorin Moraru ignoră restaurantele mari și recomandă un loc simplu, dar plin de suflet: chioșcul de mâncare libaneză Ghassita din Piața Decebal, Bistrița, lăudându-l pe proprietar, domnul Ghassan, pentru mâncarea delicioasă.
Artiștii gătesc: ciorbe, pește și inspirație exotică
Deși sunt obișnuiți cu lumina reflectoarelor, mulți artiști se simt acasă și în bucătărie. Dany Serrano este un maestru al peștelui, cel mai bine ieșindu-i coada de somon la cuptor, „îmbăiată” în ulei de măsline și sos de soia. Vladimir Ivanov dovedește o predilecție pentru preparatele acvatice (pe lângă ciorbă), gătind cel mai bine Dorada la tigaie cu sos, după o rețetă învățată la cursuri de gătit. De asemenea, Ciorba Rădăuțeană este preparatul la care revine cel mai des, confirmându-și statutul de expert al preparatului. Dan Byron și Sorin Moraru preferă preparatele rapide, dar savuroase: salate și paste (Byron), respectiv paste cu spanac și gorgonzola sau shakshuka (Moraru).
În cele din urmă, fie că e vorba de un gulaș fierbinte, de o ciorbă rădăuțeană reconfortantă sau de acordurile unui festival rock, muzica și mâncarea rămân esența vieții sociale. Ele hrănesc nu doar trupul și spiritul, ci și nevoia fundamentală de a ne simți împreună, în comunitate
