Când ne gândim la lipoveni, mai mult ca sigur că tuturor ne vine în minte, prima dată, numele celebrului canoist român Ivan Patzaichin cvadruplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1968, 1972, 1980 și 1984 și triplu laureat cu argint.
Ivan Patzaichin s-a născut pe 26 noiembrie 1949, în satul Mila 23 din Delta Dunării, într-o familie de ruși lipoveni. Provenea dintr-o comunitate de pescari pentru care apa și vâsla erau parte din viața de zi cu zi. Fiul lui Vicol și al Alexandrei, a primit numele Ivan pentru că ziua nașterii sale coincidea cu sărbătoarea hramului bisericii din sat. Copilăria i-a fost legată de Dunăre și de meseria tatălui, iar la 16 ani devenea deja ajutor de pescar.
Destinul său sportiv a început în 1967, când a ajuns la Clubul Sportiv Dinamo București, la recomandarea unor consăteni – Vicol Calabiciov și Sergei Covaliov – deja campioni mondiali. După doar un an de antrenamente pe lacul Snagov, numele său apărea la Jocurile Olimpice din Mexico City, unde, la numai 18 ani, cucerea primul său aur olimpic în proba de canoe dublu alături de Covaliov. Era începutul unei cariere legendare.
În cei 17 ani dedicați sportului de performanță, Patzaichin a participat la cinci ediții ale Jocurilor Olimpice – Mexico 1968, München 1972, Montreal 1976, Moscova 1980 și Los Angeles 1984. Palmaresul său include șapte medalii olimpice: patru de aur și trei de argint. A câștigat, de asemenea, 22 de medalii la 11 campionate mondiale – dintre care 9 de aur – și 27 de titluri naționale. Performanțele sale l-au transformat într-unul dintre cei mai mari canoiști din istoria sportului mondial.
Momentul care i-a consacrat definitiv aura de campion a avut loc la München, în 1972. În seriile de calificare la proba de C1 – 1000 m, pagaia i s-a rupt la primele lovituri. Oficialii nu i-au observat semnalele și Ivan a fost nevoit să ducă până la capăt cursa cu jumătate de vâslă. A ajuns ultimul, dar a stârnit aplauzele spectatorilor. Inițial descalificat, a primit în urma contestațiilor șansa de a continua competiția. În recalificări și semifinale a dominat cursele, iar în finală a câștigat aurul, devenind eroul Jocurilor. Această poveste a „campionului cu pagaia ruptă” a rămas în memoria colectivă drept simbol al perseverenței și al spiritului de luptă.
După retragerea din activitatea competițională, Patzaichin a devenit antrenor, rămânând fidel clubului Dinamo. Elevii săi au cucerit peste 150 de medalii la competiții olimpice, mondiale și europene, continuând tradiția succesului în canoea românească. La Sydney 2000, discipolii săi Florin Popescu și Mitică Pricop au câștigat titlul olimpic, confirmând că școala lăsată de Patzaichin era la fel de solidă precum cariera sa.
Dincolo de sport, Ivan Patzaichin a rămas mereu legat de Delta Dunării. În 2010 a înființat Asociația „Ivan Patzaichin – Mila 23”, prin care a promovat ecoturismul și protejarea mediului. A inventat canotca – o combinație între lotca tradițională și canoe – și a lansat proiecte precum „Rowmania”, dedicate redescoperirii României naturale prin mișcare și respect pentru natură. Astfel, Patzaichin a reușit să transforme experiența sa sportivă într-o misiune socială și ecologică.
Pentru realizările sale, a primit numeroase distincții: Ordinul Olimpic din partea CIO, Colanul de Aur al Comitetului Olimpic și Sportiv Român, Ordinul Național „Serviciul Credincios” și Decorația Regală „Nihil Sine Deo”. A fost avansat la gradul de general de brigadă în rezervă și a devenit ambasador al ecoturismului românesc.
Ivan Patzaichin a încetat din viață pe 5 septembrie 2021, la vârsta de 71 de ani. A lăsat în urmă nu doar un palmares impresionant, ci și o moștenire morală și culturală. În satul natal, Mila 23, s-a deschis un muzeu dedicat vieții și carierei sale, unde sunt expuse medaliile, colanele și obiectele care i-au aparținut.
