Unul dintre părinţii fondatori ai rachetei şi astronauticii, pe lângă rusul Konstantin Ţiolkovski şi americanul Robert Goddard, a fost Hermann Julius Oberth. Cei trei nu au colaborat niciodată, în mod activ, concluziile cercetărilor lor fiind în mod esenţial identice, deşi cercetarea a avut loc în mod independent.
Hermann Julius Oberth s-a născut pe 25 iunie 1894, la Sibiu, într-o familie de sași. Tatăl său, dr. Julius Oberth, era un reputat medic chirurg, iar mama, Valerie, fiica poetului și gânditorului Friedrich Krasser. Când Hermann avea doi ani, familia s-a mutat la Sighișoara, unde tatăl său a fost numit director al spitalului orășenesc. În acest mediu cultivat și disciplinat, micul Hermann a început să-și manifeste curiozitatea pentru știință. De la vârsta de șase ani, avea deja un „carnet de invenții”, unde nota idei pe care mai târziu le va transforma în concepte de pionierat.
Copilăria i-a fost marcată de lectura romanelor lui Jules Verne, în special De la Pământ la Lună. Fascinat de ideea că omul ar putea părăsi Terra, Oberth a început să calculeze dacă scenariile lui Verne erau posibile. A descoperit rapid că proiectilul descris de scriitorul francez nu putea funcționa conform legilor fizicii, însă de aici a pornit propria lui aventură intelectuală. Influența mamei, pasionată de științele naturii, și a bunicului său, un erudit care anticipase că oamenii vor ajunge pe Lună în exact un secol, au întărit convingerea tânărului că nimic nu este imposibil.
Adolescența sa a fost marcată de o serie de invenții spectaculoase: la 14 ani a conceput o centrifugă pentru testarea rezistenței organismului la accelerație, la 15 ani a proiectat prima sa rachetă, iar la 16 ani a descoperit ideea combustibilului lichid pentru propulsie. Înainte de a termina liceul din Deal, își imagina deja zboruri interplanetare, iar în 1917, la doar 23 de ani, a realizat schița unei rachete de mare distanță, care, teoretic, ar fi putut parcurge 300 de kilometri.
După obținerea bacalaureatului, Oberth a plecat la München, unde a studiat medicina, dar Primul Război Mondial i-a întrerupt parcursul. A fost trimis pe Frontul de Est, unde a fost rănit, apoi s-a întors la Sighișoara ca sergent sanitar, în spitalul condus de tatăl său. Experiența l-a convins că medicina nu era viitorul său și, după război, s-a reorientat către fizică și matematică.
În 1922, și-a prezentat teza de doctorat la Universitatea din Heidelberg, în care demonstra matematic posibilitatea zborului cosmic. Lucrarea a fost respinsă pe motiv că ar fi „fantezistă”. Însă Oberth nu a renunțat și, din fonduri proprii, a publicat un an mai târziu volumul Die Rakete zu den Planetenräumen („Racheta în spațiul interplanetar”), în care explica modul în care o rachetă cu combustibil lichid poate depăși atracția gravitațională a Pământului. Această carte, privită atunci cu scepticism, avea să devină piatra de temelie a astronauticii moderne, fiind numită ulterior „Biblia astronauticii”.
În 1929, Oberth a publicat un al doilea volum, Wege zur Raumschiffahrt („Căi către zborurile spațiale”), care i-a adus recunoaștere internațională și un premiu francez prestigios. Cartea anticipa propulsia electrică și rachetele ionice, tehnologii care vor apărea abia după 30 de ani. În aceeași perioadă, Oberth a fost consultant pentru filmul Femeia în Lună, o producție SF a studiourilor UFA din Berlin, pentru care a construit chiar o rachetă reală – un moment ce a popularizat enorm ideea zborului cosmic.
Între timp, tânărul Wernher von Braun, inspirat de scrierile sale, a devenit discipolul său. Între cei doi s-a format o relație mentor-discipol care avea să marcheze istoria secolului XX. În Germania nazistă, Oberth a lucrat la Peenemünde, unde a contribuit la dezvoltarea rachetei balistice V-2. Deși această invenție a fost folosită cu efecte devastatoare asupra Marii Britanii, din punct de vedere tehnologic ea a reprezentat primul pas real către rachetele moderne.
După război, Oberth a fost reținut de americani, dar în cele din urmă și-a continuat activitatea în Elveția și Italia, proiectând rachete antiaeriene. În 1955, s-a mutat în Statele Unite, unde a colaborat din nou cu von Braun, de această dată în cadrul NASA. A lucrat la rachetele Redstone, Atlas și Saturn V, cea care avea să transporte primul echipaj pe Lună în 1969. Deși nu a fost direct implicat în programul Apollo, ideile și teoriile lui Oberth au stat la baza acestui succes. Von Braun însuși recunoștea: „Îi datorez lui Hermann Oberth nu doar steaua călăuzitoare a vieții mele, ci și primul contact cu aspectele practice și teoretice ale zborului spațial.”
Contribuțiile lui Oberth nu s-au limitat la propulsia rachetelor. A descris pentru prima dată efectele imponderabilității asupra organismului uman și a venit cu soluții pentru medicina spațială. A imaginat stații orbitale și telescoape spațiale, anticipând cu decenii Stația Spațială Internațională și Telescopul Hubble. A formulat principiul cunoscut astăzi drept „Efectul Oberth”, care arată că un motor-rachetă este mai eficient la viteze mari, un concept aplicat în toate calculele de traiectorii interplanetare.
Până la finalul vieții, a publicat numeroase lucrări, traduse în mai multe limbi, între care Menschen im Weltraum (1954) sau Das Mondauto (1960). A fost membru de onoare al mai multor societăți științifice, Doctor Honoris Causa al Universității „Babeș-Bolyai” și a primit premii internaționale prestigioase.
Retras la Feucht, lângă Nürnberg, Hermann Oberth a continuat să scrie și să viseze la viitorul explorării spațiale. A murit pe 28 decembrie 1989, la 95 de ani, la scurt timp după căderea Zidului Berlinului. În semn de recunoaștere, un crater de pe Lună și asteroidul 9253 îi poartă numele, iar în România există o casă memorială la Mediaș, busturi la Sibiu și Sighișoara, precum și o facultate de inginerie care îi onorează memoria.
Deși a trăit între două războaie mondiale și și-a văzut invențiile folosite uneori în scopuri tragice, Oberth a rămas pentru posteritate un vizionar. A inspirat nu doar generații de ingineri și cercetători, ci și cultura populară, de la filmele SF ale anilor ’20 până la universul Star Trek. El însuși se descria cu modestie:
„Unii zic că aş fi profet, alţii savant sau pionier al explorării cosmosului. Eu sunt doar un om care a visat să zboare în Cosmos.”
Surse:
- https://adevarul.ro/stiri-locale/sibiu/hermann-oberth-savantul-nascut-la-sibiu-care-a-2159248.html
- https://www.rador.ro/2024/06/25/portret-hermann-oberth-parintele-zborului-spatial
- https://www.descopera.ro/istorie/20586202-hermann-julius-oberth-vizionarul-si-pionierul-zborurilor-spatiale-nascut-in-romania
