Originile armenilor din România

  Sursă imagine: https://www.uniuneaarmenilor.ro/istoria-comunitatii în imagine Hrisovul emis de Alexandru cel Bun în 1401

   Prezența armenilor pe teritoriul României se întinde pe mii de ani de povești, comerț și biserici — o istorie care începe în Evul Mediu și ajunge, prin urcușuri și încercări, până la reconfigurările post-1989. Comunitatea a modelat oraşe, a pus bazele unor instituţii şi a consolidat punţi comerciale care au legat ţărmurile Mării Negre de pieţele europene.

   Primele urme sigure ale prezenţei armene pe teritoriul românesc datează încă din Evul Mediu timpuriu: o piatră funerară din 967 de la Cetatea Albă și documente care atestă comunităţi în secolul X arată că armenii erau deja parte a peisajului regional. Migraţiile au urmat ruta Ani–Crimeea–Cetatea Albă; valuri succesive au venit după prăbuşirea anumitor centre armeneşti (Ani, Cilicia) şi în urma presiunilor politice şi religioase din regiunile învecinate.

  În Moldova, rolul armenilor a fost rapid unul economic şi civic. Actul major care marchează consolidarea lor acolo rămâne hrisovul emis de Alexandru cel Bun în 1401, prin care se recunoaşte o episcopie armeană la Suceava și se invită negustori armeni din Polonia, însoţit în 1407 de facilităţi fiscale pentru aceştia — o politică care a atras mii de familii şi a integrat armenii în reţeaua comercială a principatului. Istoricii români au subliniat că armenii au fost esenţiali pentru dezvoltarea târgurilor şi comerţului intern.

Armenopolis și alte asezări armenești, pe teritoriul României

   La sfârșitul secolului XVII și începutul secolului XVIII, armenii au început să construiască în Transilvania colonii urbane cu un grad înalt de autonomie. Cel mai cunoscut exemplu este Armenopolis (actualul Gherla), înălţat la începutul secolului XVIII după aprobarea imperială a lui Leopold I: armenii au cumpărat pământ, au plătit sume importante și au adus un plan urbanistic organizat, transformând locul într-un centru manufacturier. Un alt nucleu important a fost Elisabetopolis (actual Dumbrăveni). În aceste oraşe, armenii au reuşit să-şi reglementeze viaţa internă prin tribunale şi bresle, aplicând coduri şi practici proprii.

Biserica, limba, tiparul — centre ale identității

alt= ”abecedar armean”
Primul abecedar în limba armeană ”Cheia citirii literelor mesropiene” 1847, sursa: https://www.araratonline.com/?p=93144

   Biserica a fost mai mult decât un lăcaş de cult: a fost nucleul coeziunii sociale. Pe lângă biserici şi mănăstiri vechi (Suceava, Iași, Botoșani ş.a.), armenii au înfiinţat şcoli şi ateliere de copiere a manuscriselor; mai târziu s-a dezvoltat tiparul armean (ex. primul abecedar armean tipărit la Iaşi în 1847 sub îngrijirea lui Gheorghe Asachi). Presa şi cartea în limba armeană şi în limbile locului (revista Armenia la Gherla, colecţii pentru copii) au consolidat limba şi memoria.

Secolul XX: suferinţă, refugiaţi, organizaţii

   Perioada 1915–1920 a representat o cotitură: persecuţiile şi genocidul din Imperiul Otoman au adus valuri de refugiaţi care au găsit sprijin în comunitatea deja stabilită. Uniunea Armenilor din România (UAR) s-a înfiinţat în 1919 tocmai pentru a coordona ajutorul și integrarea a mii de refugiaţi, instituţionalizând un sprijin organizat pentru cei veniţi din est.

   După al Doilea Război Mondial, viaţa comunităţii a suferit însă lovituri puternice: naționalizările şi schimbările politice din perioada comunistă au determinat exodul multor membri ai comunităţii, iar o parte a elitei economice şi culturale a emigrat în Occident; între 1946-1948 un număr semnificativ s-a repatriat în Armenia.

Reîntregire instituțională și redresare după 1989

   Revoluția din 1989 a deschis calea pentru reconstituirea vieţii comunitare: în 1990 Uniunea Armenilor din România a fost reînfiinţată, iar în deceniile următoare s-au demarat proiecte de restaurare a bisericilor, reactualizare a publicaţiilor şi readucere în uz a unor spaţii culturale. Astăzi centrul vieţii instituţionale rămâne în jurul bisericii armeni din Bucureşti (Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil) şi a casei de cultură, cu editura şi periodicele care continuă tradiţia publicistică a comunităţii.

Lăsăm aici și un scurt (dar interesant!) video despre istoria armenilor în România:

5 minute de istorie cu Adrian Cioroianu: Minoritatea armeană din România (Arhiva TVR)

Surse:

  • https://www.uniuneaarmenilor.ro/istoria-comunitatii
  • https://romania.mfa.am/ro/community-overview
  • https://www.araratonline.com/?p=93144

Articole similare