Originile poloneze ale lui Ciprian Porumbescu

Puțini dintre noi știu că unul dintre artiștii reprezentativi pentru creația muzicală românească, marele Ciprian Porumbescu, are origini poloneze.

   Ciprian Porumbescu s-a născut pe 14 octombrie 1853 în Șipotele Sucevei, în Bucovina, într-o familie modestă. Era fiul preotului ortodox Iraclie Gołęmbiowski și al Emiliei Clodnițchi. La naștere, numele familiei era Gołęmbiowski, cu origini poloneze, ulterior tatăl său adoptând numele Porumbescu în 1881. Ciprian a folosit inițial numele Golembiovschi, apoi Golembiovschi-Porumbescu, pentru ca, în final, să devină Porumbescu.

    Încă din copilărie, Ciprian a fost remarcat pentru sensibilitatea sa muzicală. Primele lecții le-a primit acasă, de la tatăl său, de la lăutarii satului și de la profesorul Simona Mayer, la școala din Ilișești. La vârsta de șase ani, a început studiul pianului sub îndrumarea pianistului armean Carol Mikuli, discipol al lui Frederic Chopin. Studiul sistematic al muzicii a continuat la Gimnaziul Superior din Suceava (1863–1873), unde a aprofundat pianul, orga, vioara, teoria muzicii, corul și armonia.

  În 1873, după absolvirea gimnaziului, Porumbescu s-a înscris la Seminarul Teologic din Cernăuți, unde a continuat studiile muzicale cu profesorul și compozitorul Isidor Vocobchievici. Paralel, a urmat cursuri la Facultatea de Filosofie din același oraș. În această perioadă, s-a implicat activ în societatea studențească „Arboroasa”, fondată cu scopuri naționaliste și patriotice, unde a compus imnul organizației și a ajuns președinte în ultimul an de seminar. Prin conferințe culturale, spectacole cu compoziții proprii și colaborări cu alte organizații similare din Moldova, Țara Românească, Ardeal, Budapesta, Viena și München, Porumbescu a promovat ideea emancipării naționale.

   Activitățile sale politice au atras însă atenția autorităților austro-ungare: în 1877, Ciprian Porumbescu a fost arestat împreună cu alți membri ai „Arboroasa”, fiind acuzat de trădare. A stat în închisoare timp de 11 săptămâni, iar condițiile grele, inclusiv expunerea la frig și umiditate, i-au agravat starea de sănătate, provocând tuberculoza care l-a afectat până la sfârșitul vieții.

   După eliberare, Porumbescu a continuat studiile muzicale la Conservatorul din Viena (1879–1881), perfecționându-se cu maeștri de renume precum Anton Bruckner (armonie), Franz Krenn (muzică corală) și Eusebius Mandyczewski (teoria muzicii). A dirijat corul Societății Studențești „România Jună” și a publicat, în 1880, o colecțiune de douăzeci de piese corale și cântece sociale pentru studenții români, printre care „Cântecul gintei latine”, „Cântecul tricolorului” și „Imnul unirii – Pe-al nostru steag”.

   Între 1881 și 1883, Porumbescu a fost profesor de muzică la Gimnaziul Românesc din Brașov și dirijor al corului Bisericii Sf. Nicolae din Șcheii Brașovului. La 11 martie 1882, în sala festivă a gimnaziului, a avut loc premiera primei operete românești, Crai Nou, pe muzica sa și versurile lui Vasile Alecsandri. Opereta a avut un succes remarcabil, fiind reluată de mai multe ori la Brașov și la Oravița, primind aprecieri atât de la public, cât și din partea presei vremii.

   În paralel cu activitatea artistică, Porumbescu a fost atent la tradițiile muzicale românești: la concursurile corale din Chizătău, a fost impresionat de frumusețea corurilor țărănești, de repertoriul lor și de puternicul sentiment patriotic exprimat de comunitate.

   Starea sănătății sale s-a deteriorat, iar pentru tratament a plecat în Italia în 1882, în stațiunea Nervi. Boala nu s-a ameliorat, iar la sfârșitul lunii februarie 1883 s-a întors în casa sa din Stupca, unde s-a stins din viață la 6 iunie 1883, la doar 29 de ani. Localitatea a fost ulterior redenumită Ciprian Porumbescu, în memoria sa.

   Ciprian Porumbescu rămâne unul dintre cei mai importanți compozitori români ai secolului XIX, cu o moștenire de peste 200 de opusuri în toate genurile muzicale. Activitatea sa a fost complexă: compozitor, dirijor, violonist, pianist și pedagog. Printre lucrările sale celebre se numără Balada pentru vioară și orchestră, Crai Nou și „Pe-al nostru steag e scris Unire”, devenit imnul național al Albaniei. Muzica sa continuă să fie apreciată și interpretată pe plan național și internațional, păstrând vie amintirea geniului său artistic.

Ciprian Porumbescu - Balada pentru vioara si orchestra

Surse:

Articole similare