Facebook Instagram Youtube

Mâncarea ne aduce împreună

Tradiţii săseşti de Paşte

   Pentru sași, Paștele, sau Ostern, este una dintre cele mai importante sărbători ale calendarului evanghelic, o sărbătoare a luminii și a bucuriei Învierii. Pregătirile încep cu săptămâni înainte, în perioada de post (Fastenzeit), când comunitățile trec printr-un timp de reculegere și curățire spirituală. Săptămâna Mare este numită și „Săptămâna tăcerii” (Stillewoche), zile în care clopotele bisericilor se opresc, pentru a accentua liniștea și reflecția. Un moment central în această perioadă este Duminica Floriilor, zi asociată tradițional cu Confirmarea, eveniment care marchează trecerea tinerilor din copilărie spre maturitate. După ani de pregătire cu preotul, prin lecții de catehism și cunoașterea Scripturii, băieții de aproximativ 15 ani și fetele de 13-14 ani erau primiți oficial în rândul comunității. Ceremonia era urmată de o masă festivă în familie, iar în ziua următoare tinerii confirmați intrau în frățiile comunității, un pas important pentru viața socială de mai departe.

   Pregătirea pentru Paște continua în gospodării. În Joia Mare, ouăle erau vopsite, odinioară cu foi de ceapă și decorate cu frunze care lăsau modele pe coajă, iar ouăle fierbinți se ungeau cu slănină pentru luciu. Vopsitul ouălor era un moment așteptat mai ales de copii, care participau cu bucurie la alegerea frunzelor sau la imprimarea modelelor. În Vinerea Mare, sașii țineau post și participau la slujbă, iar în gospodării nu se făceau „lucruri mari”. Sâmbăta era dedicată pregătirii mesei, unde nu lipseau cozonacul și hencleșul, prăjitura tradițională săsească. Spre deosebire de mesele pascale românești, drobul de miel nu era întâlnit, dar se gătea miel umplut cu o compoziție asemănătoare. Slujba de Paște avea loc duminica dimineața, nu în noaptea premergătoare, așa cum se întâmplă la ortodocși, iar clopotele bisericii anunțau învierea și bucuria sărbătorii.

   Pentru copii, Paștele era un prilej de jocuri și surprize. Tradiția spune că Iepurașul ascunde ouă și dulciuri în iarbă, iar dimineața, cei mici cutreierau grădinile și poienile cu coșulețe, căutând cadourile ascunse. Această tradiție aducea veselie, competiții și spirit de echipă, transformând Paștele într-o sărbătoare a copilăriei. După slujbă, mesele bogate și jocurile cu ouă colorate completau atmosfera de sărbătoare. Un obicei vechi, reînviat în ultimii ani, este cel al jocului cu ouă pe jgheaburi de lemn (Eierschippeln), practicat în Turnișor, unde ouăle sunt rostogolite în încercarea de a lovi ouăle adunate la bază, câștigătorul fiind copilul care adună cele mai multe ouă.

   A doua zi de Paște era marcată de obiceiul stropitului, unul dintre cele mai pitorești ritualuri săsești. Grupuri de băieți mergeau din casă în casă, întrebând gazdele: „Darf man die Rose bespritzen?” sau „Ne permiteți să stropim trandafirul?”. Băieții stropeau fetele cu apă sau parfum, un gest cu rădăcini ritualice legat de curățenie, fertilitate și protecție. La origine se folosea apă de fântână, iar în unele sate fetele erau chiar udate cu găleata. În schimb, fetele ofereau ouă roșii, cozonac sau băutură, iar grupurile adunau aceste daruri într-un coș împodobit. Ziua se încheia adesea cu un bal, unde tinerii confirmati erau primiți în rândul feciorilor și fetelor, iar întreaga comunitate petrecea până târziu.

   Pe lângă aceste ritualuri, existau și jocuri comunitare. În unele sate, oamenii se adunau pe dealuri pentru picnicuri cu ouă roșii, cozonac și vin, uneori însoțiți de fanfară. Copiii participau la rostogolirea ouălor (Eierlaufen), unde ouăle erau lăsate să coboare pe dealuri, iar cei care reușeau să prindă ouăle nesparte erau considerați câștigători. Alte jocuri implicau furtul ouălor păzite într-un cerc, alergatul după ouă sau chiar concursuri organizate de recruți, tinerii care urmau să plece în armată. Aceștia strângeau ouă crude din sat și organizau un concurs complex, unde unul aduna ouăle și altul alerga, câștigătorul fiind apoi sărbătorit la Balul Recruților, însoțit de fete și de „paparada” gătită din ouăle adunate.

   În unele locuri, Paștele era legat și de alte obiceiuri de primăvară, precum Palmzweige, când băieții agățau ramuri verzi împodobite la porțile fetelor, sau Osterbrunnen, tradiția germană a împodobirii fântânilor cu brad, flori și ouă, simbolizând purificarea și viața nouă. În ultimii ani, târgurile de Paște organizate în Sibiu, Brașov sau Bistrița au reînviat aceste tradiții, aducând parade de port popular și spectacole ale ansamblurilor săsești, semn că aceste obiceiuri nu s-au pierdut, ci continuă să facă parte din identitatea comunității.

   Astfel, Paștele la sași rămâne o sărbătoare complexă, care îmbină dimensiunea religioasă cu ritualurile sociale și bucuria copiilor. Este o combinație de reculegere, tradiții culinare, jocuri și obiceiuri care reflectă atât credința, cât și coeziunea comunității, o moștenire transmisă din generație în generație, care continuă să fie celebrată și astăzi.

Surse:

Articole similare