Expozițiile „În bucătărie” și „Debara”, parte din trilogia „Acasă”
Vezi un raft în cămară unde au rămas niște borcane cu conserve făcute de oameni care nu mai sunt printre noi. Privești niște fotografii care te trimit în altă epocă, în alt timp, în viețile unor oameni poate necunoscuți. Găsești un caiet cu rețete și încerci să îți imaginezi scene de viață trecută, o realitate care nu mai există. Să o recreezi.
Cristina Irian are marele talent de a spune povești folosind arheologia sunetelor, imaginilor, obiectelor. Unul dintre proiectele ei recente este trilogia „Acasă”, din care a realizat deja două expoziții-instalații, „Debara” și „În bucătărie” (aceasta din urmă împreună cu Cristian Bassa), care au ca punct de plecare memoria și alimentele pregătite în casă, în familie.
Hrană la borcan în dar. Gesturi și grijă. Mama și Mirela.
Două borcane cu dulceață și murături s-au pierdut în spatele unor rafturi din debaraua de acasă. Nu le-am mâncat la timpul lor, nu le-am aruncat. În lipsa celor două femei, recipientele continuau să conțină simbolic și darul primit, dar și urma gesturilor pe care mâinilor lor le-au făcut pentru a prepara hrana. Am pus bine borcanele, să nu le pierd.
Am căutat imaginile celor două femei în albumul de familie și am ajuns la mine. Aveam un an și ceva, purtam o rochiță roșie și le țineam de mână pe amândouă în dreptul blocurilor MC din cartierul Titan. Am așezat borcanele într-o plasă și am refăcut plimbarea noastră.
Demersul de recuperare explorează modul în care preparatele alimentare pregătire în casă devin un instrument de comunicare și conexiune între oameni, chiar și atunci când nu sunt consumate, evidențiind complexitatea relațiilor umane, a practicilor sociale și culturale, precum și a modurilor de gestionare a pierderii.
„În bucătărie. Rețete de prăjituri de la mama” este o instalație intimă, construită în jurul unei mese de bucătărie, care reunește rețete scrise de mână de mamele artiștilor Cristina și Cristian, fotografii din arhivele personale și prezența tăcută a memoriei.
Este un proiect colaborativ care îmbină istoria personală cu cercetarea interdisciplinară. Cercetările antropologice asupra postmemoriei și traumei intergeneraționale poziționează hrana ca un vector important al memoriei culturale, mai ales în contextul schimbărilor de domiciliu. Rețetele adesea supraviețuiesc limbajului; gesturile moștenite – amestecarea ingredientelor, gustarea, pregătirea mâncării – devin ritualuri tăcute ale grijii, continuității și rezilienței.
Prin intermediul unui cadru domestic minimal — o masă de lemn, rețete de prăjituri din familie, fotografii și sunete ambientale — instalația explorează hrana ca vehicul al memoriei, identității și apartenenței. Vizitatorii sunt invitați să trăiască experiența spațiului și să contribuie la o carte de oaspeți, o arhivă colectivă de amintiri, rețete și imagini, care va fi inclusă în următoarea ediție a Chester Photo Festival.
Mai multe despre proiectele Cristinei Irian puteți citi aici. Mai multe despre proiectele lui Cristian Bassa puteți citi aici.
