Sheyla Zuniga Fuentes este originară din Cuba și a ajuns în România datorită unei povești de iubire cu un român. Este antrenoare de fitness, invitată frecventă la rubrica sportivă din matinalul PRO TV și este îndrăgostit de munții României, unde face adesea drumeții cu un grup de iubitori de natură. În București, se întâlnește lunar cu un grup de prietene venite din diferite țări ale Americii Latine, ca să mănânce împreună și să să își amintească de gusturile de acasă. Pentru proiectul „Mâncarea ne aduce împreună”, Sheyla a ales să gătească trei preparate care îi trezesc cele mai dragi amintiri din copilăria cubaneză — congris, carne de porc cu mojo și yuca con mojo — rețete pe care i le gătește mereu și mama ei, când vine în vizită.
Despre mâncăruri cubaneze
„Chiar avem mâncăruri interesante. De exemplu, avem una care îmi place mie foarte mult și care e și foarte populară între copii. Se numește și se face din banane — un fel de banane care nu este în România. Este o banană verde, adică ea nu se face moale, e verde și se folosește un aparat de ras și iese foarte subțire și se prăjesc, iar când au culoare aurie sunt foarte crocante.
Mai avem ceva foarte interesant care se face tot cu un fel de banană, doar că e diferit de cea despre care am povestit înainte. Banana asta e un pic mai grăsuță. Poate să fie și mai dulce când e mai coaptă sau poate să fie mai verde. Se numește tostones. Este tot un fel de banană care se pune la prăjit, apoi se strivește cu pumnul închis între două hârtii (cum ar fi o hârtie de copt) și se bagă înapoi la prăjit. Se face tot un fel de banană crocantă, dar poate să fie sau dulce, în funcție de cât e de coaptă banana.
(…) Avem tamale. Tamale se face cu porumb, similar cu mămăliga. Se pune tot într-un aparat unde se face moale și devine ca o cremă din porumb. Se folosește carne — poți folosi carne de vită sau carne de porc, la noi e mai populară cea de porc. Se pune tot în frunze de porumb, compoziția asta cremoasă cu carne, se învelește ca sarmalele și se fierbe în apă. E delicios.
Da, avem o grămadă de mâncăruri interesante, diferite față de cele de aici.”
Despre mâncărurile copilăriei și sărbătorile în familie
„Îmi aduc aminte de copilărie, de când gătea bunica, mama, sau de sărbători, când gătea toată lumea împreună. Era acolo un mic „război” — cine știe mai bine, cine face altfel. Era o nebunie mare în bucătărie.
De exemplu, de Crăciun se fac tot felul de mâncăruri, avem tendința de a pregăti multe feluri diferite — salate, feluri de banană, con gris (orez cu fasole), carne (de obicei de porc), avocado — toate astea fac parte din meniul nostru. Salată, prăjituri făcute în casă, nu prea din comerț.”
[Când vine mama în vizită] Când deschid ușa și simt mirosul mâncării gătite de ea, mi se umple sufletul de bucurie. E ceva simplu, dar esențial — să știu că e mama, că mâncăm împreună, că e iubire în aer.”
Despre cum se vede România prin ochii unei cubaneze
„Când am venit prima dată mi s-a părut foarte diferit. Țara noastră e mică, România e mare. Prima diferență a fost vremea — am venit în noiembrie. Eu iubesc România cu tot sufletul, dar atunci, venind dintr-o țară însorită, mi s-a părut gri și ploioasă.”
„Prima oară când am văzut zăpada a fost când am venit cu intenția de a rămâne. Mi s-a părut foarte frig.”
„La noi plajele au nisip alb, foarte fin, iar apa e mereu caldă și limpede. (…)Pe plajă e popular să mănânci homar sau creveți. Avem fructe de mare excelente, mari, și un fel de orez asemănător cu paella, cu caracatiță, creveți, homar, făcut afară, în nisip. Asta nu se găsește în România. Dar România are munți superbi. Noi nu avem munți. Aici natura e minunată.”
Despre prima mâncare românească descoperită
„Sarmalele! Le iubesc. Mama mea știa de ele, dar eu nu. Mi-a zis că pe vremea lui Ceaușescu se trimiteau conserve în Cuba. Îmi place și ciorba de perișoare, mămăliga cu tocăniță de porc, tot îmi place. Singura pe care nu o pot mânca e ciorba de burtă.”
Despre comunitatea cubaneză din România
„[Comunitatea cubaneză] nu e foarte mare. (…) Ținem legătura, ne ajutăm. Există și o comunitate mai mare de latino-americani — femei din Venezuela, Peru, Puerto Rico, Columbia, Ecuador, Mexic, Guatemala. Avem un grup de WhatsApp și ne întâlnim o dată pe lună la restaurant.
[Există un restaurant cubanez] „La Negra”. Gătește un bucătar cubanez, se cântă muzică salsa live, e colorat, vesel, ca acasă. Când merg acolo, mă simt aproape de Cuba.”
Despre mâncarea care ne aduce împreună
„Mâncarea pentru noi nu înseamnă doar arome, ci și sunet, și lume multă. Înseamnă a dărui, a petrece timp împreună, a fi în familie.
Pentru noi, mâncarea nu e doar mâncare. Suntem un popor cald, apropiați unii de alții. De exemplu, dacă tu vii la mine acasă și e timpul mesei, sigur vei fi invitat la masă. Oricât de puțin am, împart cu tine. Așa am trăit și aici.
Mâncarea e un fel de a iubi, de a arăta iubirea pentru celălalt. Dacă vine un prieten la mine și am făcut ceva bun, îl invit să mănânce cu mine. E a împărți, a arăta iubirea, a petrece timp în familie, cu prieteni.”
„Prietenii români vin la mine și gustă din mâncărurile cubaneze, care sunt altfel, dar plăcute. Eu am adaptat și eu rețetele mele — fac, de exemplu, carne în stil cubanez, dar cu mămăligă românească.”
