Svetlana Polianciuc este originară din Maramureș, din localitatea Rona de Sus – o așezare cu populație preponderent ucraineană, parte a unei regiuni în care trăiesc de secole peste jumătate dintre etnicii ucraineni din România, cea de-a treia minoritate națională ca număr din țară.
A copilărit într-o adevărată oază culturală și etnică, înconjurată de povești, tradiții populare și oameni gospodari, alături de bunicii și mama sa. În acest univers plin de culoare și obiceiuri, a învățat respectul pentru muncă, pentru familie și pentru simplitatea bucatelor făcute cu drag. În Rona de Sus, ca de altfel în toate satele de etnici ucraineni, gătitul era strâns legat de ritmul anotimpurilor, de roadele pământului și de respectarea ritualurilor care însoțeau fiecare sărbătoare.
Despre gătitul după anotimpuri
„Această legătură dintre natură și bucătărie este esența gastronomiei tradiționale ucrainene.”
„În localitatea Rona de Sus, judeţul Maramureş, bunica mea găteşte foarte mult în funcţie de sezon. Vara prepară anumite feluri de mâncare, iar iarna alte feluri de mâncare. De exemplu, vara prepară ciorbe de vară, de fasole verde păstăi, ciorbă de cartofi. Iarna prepară, în general, ciorbă de fasole uscată, de varză murată. Mai face şi ciorbă de fasole cu prune, un preparat mai de odinioară.”
„Tot iarna sau când lumea îşi mai termină din muncile pământului, se mai gătesc, de exemplu, și perohe – colţunaşi, adică preparate care au nevoie de timp mai mare de preparare.”
Despre sărbătorile cu mese ce deveneau adevărate ritualuri comunitare
„Şi de sărbători se pregătesc feluri de mâncare care poate în timpul săptămânii nu se prepară aşa des. De exemplu, de Crăciun, în seara de Ajun, se pregătesc mâncăruri precum hreblianka, sarmale de post, fasole cu usturoi, grâu fiert. Se mai fac şi clătite de post. Tot ca desert, bunica mea mai pregăteşte cozonac cu nucă sau cu mere.”
„De Paşte, la noi mai este obiceiul ca oamenii să meargă la biserică cu coșurile. În coşuri se pune mâncare precum pasca, carne friptă, ouă, unt. Se mai pot pune legume sau ce preferă fiecare, dar cam astea sunt principalele. Coșul pascal, pregătit astfel cu mâncare, se duce la biserică pentru sfințit.”
Astăzi, Svetlana trăiește la Cluj-Napoca, unde s-a stabilit de peste 15 ani împreună cu soțul ei, Ivan, și copiii lor. Deși viața de oraș a înlocuit ritmurile de altădată, poveștile, mirosurile și gusturile din Rona de Sus au rămas vii în memoria ei. Iar rețetele tradiționale pe care le face din când în când pentru familia ei sunt ca o punte între generații și ca o dovadă a felului în care tradițiile gastronomice pot păstra identitatea unei comunități.
