Izabella Veibel este jurnalistă la TVR (redacția Minorități), cadru universitar la Universitatea Babeș Bolyai și profesor la Centrul Cultural German din Cluj, are experiență internațională în presă și activitate academică dedicată culturii și comunicării. Emisiunea Transilvania Policromă, pe care o coordonează, se ocupă cu promovarea activităților culturale, a comunității germane din Cluj și a studiilor germane la UBB. Așa că am gătit și vorbit cu ea despre diferitele grupuri de etnici germani din România și despre comunitatea șvabilor din care se trage familia ei.
Despre minoritățile germane din România
„În România trăiesc mai multe minorități germane. Foarte mulți cunosc sașii, care de 800 de ani sunt în România, evanghelici și ca limbă maternă vorbesc dialectul săsesc. Șvabii sau Donau Schwaben, șvabii dunăreni, au ajuns din Ulm pe o barcă până în Budapesta, de acolo pe jos. S-au împărțit: o parte a ajuns în Banat – Banaten Schwaben, șvabii bănățeni, iar cealaltă parte în nordul României, în zona Sătmarului, Satmar Schwaben. Noi suntem doar de 300 de ani în România. Suntem romano-catolici, față de sași care sunt evanghelici, și vorbim dialectul șvăbesc.”
Despre ștrudli
„Ștrudli sunt „o rețetă tipică zonei noastre, zonei Sătmarului”.
„Ștrudli nu trebuie confundat cu ștrudelul cunoscut în Austria sau Germania de Sud, pentru că nu este un desert, este felul principal și este tipic zonei noastre. Se mănâncă ștrudlii mai mult cu cartofi, bineînțeles cu pătrunjel.”
„Am auzit de la bătrâni, inclusiv de la bunica mea, că fiecare sat șvăbesc din zonă adaugă altceva în umplutură pe lângă cartofi. Noi, adică de unde provin bunicii mei, adăugăm pătrunjel. Am auzit că sunt sate unde se adaugă ceapă, piper, iar noi simplu cartof cu pătrunjel și un pic de sare.”
„Astfel, bătrânii știau de unde este bucătăreasa și de unde provine. Chiar dacă s-a mutat dintr-un sat în altul, rețeta învățată de acasă arăta originea bucătăresei.”
Despre Kaiserschmarn
„Există o legendă cum că, în Austro-Ungaria, un împărat a mâncat acest desert simplu – doar ouă, făină, zahăr și lapte – și s-a îndrăgostit de gustul lui. De atunci, denumirea „Kaiserschmarn” – „Schmarrn” înseamnă „nimic”, „Kaiser” – „împărat”. În maghiară, „császármorzsa” înseamnă firimitură împărătească. Este o mâncare simplă, populară, dar împărătească.”
Despre bucătăria șvabilor
„Am descoperit că șvabii au mâncat și mănâncă destul de simplu pentru că au lucrat foarte mult. Au fost agricultori de când au venit în 1712 și clar nu era mult timp pentru gătit, foarte amănunțit, foarte îndelungat. Din această cauză, totul trebuia să meargă foarte repede. Avem foarte multe feluri de mâncare cu cartofi, crumpele în dialectul șvab, adică cartofi.”
„Tot ce se găsea acasă la șvabi – făină, ouă, cartofi – nu trebuia cumpărat. Noi degeaba am întrebat bunica câte grame, cât lapte, cât să adăugăm, pentru că tot timpul am învățat să simțim ce cere aluatul. Clar, și mirosul are un rol important, pentru că de multe ori ne spunea să simțim cu degetul și să mirosim cu nasul. Laptele bătut era adus din pivniță și avea acel miros plăcut specific. Făina era din moară, din sat.”
Despre mâncatul împreună
„În Satu Mare există inclusiv un Ștrudli Festival la finalul lunii noiembrie, unde sunt invitați toți membrii comunității germane – șvabi sătmăreni, minoritatea maghiară, evreiască din zonă, ucrainieni și români. Se poate cumpăra ștrudli, inclusiv la pachet acasă. Avem muzică tradițională, dansuri șvăbești, iar cei mici învață rețeta ștrudli. Profesorii Liceului Teoretic German Johann Ettinger, unde am fost și eu elevă, îi învață pe cei mici rețeta ștrudliului.”
„Există un stereotip că svabii sunt zgârciți, pentru că nu forțăm mâncarea sau băutura. Dacă musafirul spune «Nu», nu insistăm.”
